6%-9% din toate cazurile de doping au la baza folosirea unor suplimente sportive. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetatorii de la Universitatea Victoria din Australia, dupa ce au analizat toate cazurile de doing din ultimii ani din Australia, Anglia si S.U.A.
Dopingul cu suplimentele sportive
Inca din anii 1990 vanatorii de substante de dopaj au prins sportivi de performanta dopati, desi acestia foloseau doar suplimente sportive legale si permise (studiile arata ca 40-70% din sportivii de performanta folosesc suplimente). In prima decada a secolului 21 principalii vinovati au fost analogi ai steroizilor anabolizanti (prohormoni) care dupa ce ajungeau in corp se transformau in testosteron, nandrolon sau boldenon. In 2004, biochimisti germani au gasit prohormoni in 15% din suplimentele testate.
Prohormonii au ajuns in suplimente mai ales din cauza ca fabricile unde erau produse fabricau si suplimente care contineau prohormoni, existand contaminare intre diferite suplimente. In 2004, cand guvernul Statelor Unite au incadrat prohormonii in aceeasi categorie ca si steroizii anabolizanti si androgeni, acestia au disparut de pe piata si din suplimente. Dar problema substantelor dopante in suplimente a persistat, pentru ca producatorii au inlocuit prohormonii cu steroizi de designer. Acestia sunt steroizi anabolizati in toata regula, mare parte din ei existand pana atunci doar in literatura de specialitate; nu fusesera vanduti niciodata pe piata farmaceutica, multi nici nu fusesera testati pe oameni, nici macar nu fusesera produsi in realitate - existau doar pe hartie. Firmele producatoare i-au dezgropat din patente uitate sau literatura medicala din anii '70.
Metasteron, metil-epitiostanol si dezoxymetiltestosteron sunt doar cativa din acesti steroizi de designer, vanduti ca suplimente sportive legale.
In 2010 era acestor produse apusese, agentiile guvernamentale luand la cunostinta problema si intarind legislatia, iar vanatorii de doping intarind testele. In consecinta, producatorii au eliminat aceste suplimente din gama lor.
Dar asta nu inseamna ca problema dopingului cu suplimente sportive a disparut. Din 2010 sportivii care folosesc suplimente au inceput sa testeze pozitiv din ce in ce mai des, in special la stimulente (substante al carui efect biologic se aseamana cu amfetamina). Astfel de substante includ N,alfa-di-etilfeniltilamina, oxiflorina, beta-metilfenetilamina si N,N-dimetil-2-fenilpropan-1-amina.
Cat de des?
Dar ce amploare are aceasta problema? Simon Outram si Bob Stewart de la Universitatea Victoria au vrut sa raspunda la aceasta problema prin articolul lor din "International Journal of Sport Nutrition and Exercise Metabolism".
Au analizat articole de presa cu cazuri de dopaj descoperite si anchetate de autoritatile din Australia, Marea Britanie si S.U.A. in perioada 2006 - 2013. Au ajuns la concluzia ca intre 6,4% si 8,8% din incidentele de dopaj au fost cauzate de folosirea unor suplimente sportive.
Conform descoperirilor facute de australieni, problema dopajului cu suplimente sportive nu a scazut, ci din contra, a crescut, asa cum se poate vedea in graficul de mai jos.
Linia albastra = numarul total de incidente de dopaj; linia rosie = cazurile de dopaj in care sunt implicate suplimente sportive.
REFERINTE:
- Int J Sport Nutr Exerc Metab. 2015 Feb;25(1):54-9.
- Drug Test Anal. 2015 Apr 7. doi: 10.1002/dta.1793. Epub ahead of print.
- Drug Test Anal. 2015 Apr;7(4):331-5.
Referinte