Sa incepem cu cateva intrebari! A doua zi dupa Craciun, v-ati impacheta cadourile primite la loc? Sau, v-ati lega o mana la spate inainte sa va bateti cu cineva? Sau sa mergeti la sala?
V-ati lega prietena de pat inainte de a...ok, asta este altceva, sa sarim peste! Ati prins ideea; nu ne legam singuri la ochi, daca vrem sa obtinem ceva.
Este o poveste diferita in cazul testosteronului? Desi discutabil, probabil ca nu. Si totusi, principalul scop in culturism este de a adauga cat mai mult testosteron, in loc de a il elibera pe cel care il avem deja. Cei avizati stiu ca majoritatea testosteronului care ne circula in sange este atasat de o proteina transportoare - pe numele ei SHBG (sex hormone binding globulin). SHBG este o proteina plasmatica ce leaga specific androgenii si estradiolul circulant. Este sintetizata de celulele hepatice si eliberata in circuitul sangvin, unde are un timp de injumatatire de circa 7 zile. Secretia sa este controlata de nivelurile circulante de androgeni si estradiol.
Exista si alte proteine care transporta alti hormoni, nutrienti, etc. Dar SHBG starneste un interes aparte! Alaturi de albumina, leaga aproape 98% din testosteronul din organism, oprindul sa isi exercite efectul anabolic asupra muschilor.
Imaginati-va sa putem reduce testosteronul legat de SHBG la 96% sau chiar la 90%. Impactul biologic poate fii major. Se stie ca daca dezlegam testosteronul de aceasta proteina, hormonul liber exercita o actiune mai mare decat totalul de testosteron. Ah, daca s-ar putea face asta prin mijloace practice! Productia endogena de testosteron ar fii mult mai eficienta, iar administrarea oricaror androgeni ar avea efecte mult mai pronuntate. Ultima ipostaza duce la economisirea de bani si la o utilziare mai eficienta a steroizilor. Si astea nu sunt lucruri triviale!
Inainte de a intra in detaliile practice, voi spune cateva vorbe despre SHBG si albumina - si recunosc ca o sa intru in cateva detalii teoretice! Chiar daca si albumina leaga testosteronul, nu-l opreste sa ajunga la receptorii celulari din tesutul muscular si sa se manifeste. Asa ca albumina este mai mult o proteina transportoare decat una care leaga. Deci, albumina nu este un motiv de ingrijorare; se pare sa aibe chiar efecte benefice, in ceea ce priveste testosteronul.
SHBG, in schimb, are o afinitate crescuta pentru testosteron. Datorita lacomiei sale dupa acest hormon, se considera ca reduce mult efectele fiziologice ale testosteronului. Atat de mult, incat termenul de "testosteron nelegat de SHBG" este mai popular decat "testosteron liber". SHBG se leaga mult mai puternic de testosteron, decat o face de estradiol si estron (estrogeni). Astfel, o schimbare in nivelele SHBG duce la o schimbare semnificativa (declin) a testosteronului liber, fata de nivelele estradiolului. O crestere a SHBG poate duce la o crestere a raportului estradiol:testosteron, si astfel duce la simptomele "estrogenizarii".
Probabil ca sunteti nerabdatori sa va spun cum scadem nivelele de SHBG si folosim mai eficient testosteronul pe care deja il avem. Nu vreau sa va tin in suspans, asa ca sa ne uitam la cateva fapte cunoscute si cercetate:
- Subnutritia este asociata cu nivele crescute de SHBG.
- La fel si supraantrenamentul.
- Supranutritia scade nivelele de SHBG.
- Insulina este invers proportionala cu nivelele de SHBG.
- Anumite suplimente par sa reduca legarea testosteronului de SHBG.
Din lista de mai sus invatam ca perioade de mancat excesiv pornesc procesele anabolice printr-o varietate de metode. Daca mananci ca un "pampalau" (stiti voi, doar cand iti este foame), te lasa cu un raport testosteron:estrogen, care te face sa tipi ca o fetita.
Sa luam cele 5 concepte de mai sus pe rand. A manca mai putin decat ai nevoie, a "tine o dieta de definire", creste nivelele de SHBG. Perioade extinse (saptamani) de astfel de practici, cu un consum caloric si de grasimi redus, duc la o crestere masiva a SHBG, si astfel la o eficienta scazuta a testosteronului.
Aceste cunostinte sustin conceptul dietelor ciclice, precum cele ketogenice. Acestea nu sunt doar privative. Perioadele de weekend in care se mananca mult, dupa o saptamna de dieta stricta, previn cresterea nivelelor SHBG, la fel cum previn suprimarea triiodotironinei (T3), asociat cu dietele sarace in calorii.
Similar cu subnutritia, este supraantrenamentul. Mai multe saptamani la rand de antrenamente intense, si cu un volum ridicat, nu numai ca ridica nivelele de cortizol din sange, dar si pe cele de SHBG, interferand in actiunea androgenilor. Reteta perfecta pentru catabolism! Nu este de mirare ca multi culturisti profesionisti pierd atat de multa masa musculara inate de un concurs, in ciuda administrarii de androgeni (steroizi). De obicei, in acele perioade urmeaza o dieta foarte restrictiva si se si supraantreneaza. Probabil cel mai nimerit termen pentru acest fenomen de subnutritie/supraantrenament este "dezechilibru energetic negativ". Daca urmezi de multa vreme un program de antrenament greu, ai face bine sa mananci.
In ceea ce priveste punctele 3 si 4 din lista, se pare ca mancatul in exces (atunci cand se vrea acumularea de masa) are merite endocrinologice. Consumul de calorii peste nivelul de mentinere, duce la o reglare pozitiva a hormonilor anabolici, convertind mancarea in masa musculara. In agricultura, usurinta prin care mancarea devine tesut, se numeste "eficienta hranirii". Este una din modalitatile prin care functioneaza substante precum Clenbuterolul, sau chiar si acidul linoleic conjugat (CLA). Dar si fara aceste adjuvante, simplul fapt de a manca peste nivelul calorc de mentinere declanseaza anabolismul. O parte din acest proces poate fi explica prin imbunatatirea actiunii testosteronului (mai putin SHBG). Sa studiem acest concept.
Concentratiile de insulina endogena (produsa in corp) sunt mai mari atunci cand se manca mult si frecvent ( sa spunem din doua in doua ore). Asa se intampla la toata lumea, in fara de cei care sufera de diabet de tip I. insulina este foarte anabolica si anti-catabolica de una singura, dar se pare ca reduce si productia de SHBG, ducand la o scadere a acestei proteine in sange.
Rezultatul este un nivel mai mare de testosteron dezlantuit sa isi faca treaba anabolica. Aceste lucruri sunt sustinute de un studiu efectuat asupra gemenilor identici, carora li s-a dat sa manance cu 1000 de calorii peste nivelele de mentinere, timp de 100 de zile. Asta a dus la o scadere a SHBG. Asadar, in teorie, mese mari si regulate, ajuta la cresterea muschilor si datorita cresterii nivelului de testosteron liber.
Asta nu inseamna ca practica trebuie dusa in extrem; alegerea corespunzatoare a nutrientilor in timpul fazelor de "hiperinsulinemie" este critica. A manca haburgeri cu cartofi prajiti, o data la cateva ore, va va ajuta sa va dezvoltati burta si nu muschii. A da organismului zaharuri simple alaturi de grasimi nesanatoase, atunci cand in corp exista deja multa insulina, este un bilet catre obezitate.
Nu vreau sa va zapacesc in legatura cu insulina. Este un hormon cu doua fete! Pancreasul va secreta destula ca raspuns la o varietate de stimuli. Te poate ingrasa sau te poate ajuta sa devi musculos. Poti manipula in mod natural acest hormon, ca si altii, dar nu exista o cale usoara pentru a face asta. Trucul este de a te folosi de proprietatile ei anabolice fara a declansa depunerea de strat adipos.
Deci, ce nutrienti trebuie sa alerge prin sange, alaturi de nivele mari de insulina? In principal aminoacizi, cu ceva (dar nu multi) carbohidrati. O masa compusa din 30 - 50 grame de proteine si 50 - 70 grame de carbohidrati complecsi, o data la 2-3 ore, este optima. Alimente precum ton la conserva in suc propriu, somon la conserva sau proaspat, peste in general, pui sau curcan, carne slaba de vita sau un shake proteic, sunt optiuni bune. Alaturi cerealelor integrale, cartofilor dulci si legumelor in general, chiar si fructe amestecate in proteina, spun pancreasului ca este timpul sa munceasca.
Vor fii destui aminoacizi pentru ca insulina sa aibe ce baga in muschi, si glucoza cat sa refara rezervele de glicogen ale muschilor, fara sa ramana prea multa pentru a fii transformata in grasime. Si legat de discutia noastra androgena, SHBG va fii la un nivel scazut.
Inca ceva! Un consum crescut de carbohidrati pentru a ridica nivelele insulinei, functioneaza doar in prima jumatate a zilei. Cu cat se apropie seara, cu atat organismul este deja intolerant la glucoza, si creste riscul ca acesti carbohidrati sa fie trasnformati in tesut adipos. Asa ca spre seara bazati-va pentru energie pe grasimi, nu pe carbohidrati.
Chiar daca nu la fel de insulinogene precum carbohidratii, grasimile, ca cele provenite din ulei de masline, seminte de in, ulei de peste, sunt o asociere buna cu proteinele, seara.
Pe scurt, a manca 3 mese compuse din proteine-carbohidrati in prima parte a zilei, si apoi doua mese de proteine-grasimi, este o strategie decenta de "emancipare a androgenilor". Va mentine nivelele de insulina ridicate, concomitent cu asigurarea nutrientilor corespuznatori si meniterea scazuta a SHBG. Cresterea in timp a testosteronului liber, va ajuta insulina sa isi manifeste proprietatile anabolice/anti-catabolice. Si nu uitati ca antrenamentele pot oferi o masa in plus compusa din carbohidrati, imediat dupa incheierea lor, asa ca profitati de acest lucru.
Acum ca stim cum sa mancam ca sa reducem nivelele de SHBG, sa vorbim si despre suplimente. Probabil cel mai interesant este Avena sativa, sau ovaz verde. Se pare ca poate combate SHBG, ovazul verde avand proprietatea de a elibera testosteronul din legatura sa cum aceasta proteina.
O alta practica este de a creste nivelele totale de testosteron prin administrarea de prohormoni. Acestia ridica atat nivelele testosteronului legat de SHBG cat si a celui liber. Putem specula ca un prohormon (sau alt steroid), alaturi de un supliment pe baza de ovaz verde, si cu manipularea insulinei in mod natural sau artificial (nu as recomanda nimanui partea cu manipularea insulinei artifical - este foarte, foarte periculos), este o combinate castigatoare in constructia de masa musculara.
Ca sa concluzionam planul nostru de dezlantuire a testosteronului, trebuie sa:
- Mancam din 3 in 3 ore, in prima parte a zilei combinand proteine si carbohidrati, si apoi proteine cu grasimi sanatoase.
- Sa asiguram odihna adecvata - macar doua zile libere pe saptamana - pentru a preveni supraantrenamentul.
- Limitarea programelor de antrenament foarte intense la cateva saptamani.
- Adminsitarea de suplimente pe baza de ovaz verde, in cicluri de 2-4 saptamani. Si eventual adaugarea unui supliment cu prohormoni.
Cum SHBG variaza de la persoana la persoana chiar si cu 40-50%, metodele de mai sus de "dezlanuire" pot fii cheia succesului pentru cei care au nivele crescute ale acestei proteine, si nu o stiu. Daca ai progrese mai scazute de la un ciclu de androgeni (fie ei steroizi sau suplimente care maresc productia de testosteron), fata de prietenul tau care foloseste aceleasi substante, SHBG s-ar putea sa fie cauza. Si poate informatiile de mai sus sunt exact ceea ce iti lipsea.
Referinte