In ultima perioada a avut loc o schimbare culturala. Pana acum ceva ani, ultimul lucru pe care si-l dorea o femeie era un fund mare. Dar de cand cu Kim Kardashian si altele de genul acesta, a aparut moda de a incerca sa ai un fund cat mai mare prin interventii chirurgicale, injectii cu grasime, antrenamente maraton tintite numai catre fesieri sau pur si simplu mancat mai mult.
Din pacate aceasta moda lasa pe planul doi calitatea, simetria si aspectul placut al fundului. Si aici apare ironia. Exista cercetari care sugereaza ca femeile cu fund mare sunt mai sanatoase si traiesc mai mult; ca grasimea in plus de pe glutei le protejeaza de boli cardiovasculare si chiar boli metabolice.
Ce determina marimea fundului?
In general, marimea fundului este determinata de patru factori:
- Structura osoasa a pelvisului – un bazin mai lat ofera un cadru mai larg pe care se pot dezvolta muschii si se poate depozita grasime.
- Punctele de origine si de insertie ale muschilor gluteali – felul in care muschii fesieri se ataseaza de os afecteaza forma generala (ex: fund bombat vs. fund plat).
- Dimensiunea muschilor gluteali – gluteul mare, mediu si mic pot varia in marime, in functie de activitatea fizica si predispozitia genetica.
- Cantitatea si distributia grasimii corporale – stratul de grasime de deasupra muschilor influenteaza volumul si conturul fundului.
Majoritatea acestor trasaturi sunt puternic influentate genetic. Cu alte cuvinte, fundurile mari „se nasc”, nu doar „se fac”. Studiile genetice indica faptul ca structura pelvisului si forma generala a corpului sunt codificate in ADN, iar mostenirea genetica joaca un rol major.
Un exemplu celebru din lumea cercetarii este gena callipyge (din greaca: „cu fese frumoase”), identificata la oi. Aceasta mutatie determina o dezvoltare musculara exagerata in zona fesiera. Desi nu este confirmat ca aceasta gena exista si la oameni, ea demonstreaza ca dimensiunea fundului poate fi influentata de factori genetici specifici.
In afara aspectului estetic, un fund mare poate avea si avantaje metabolice si hormonale. Potrivit unui studiu condus de Dr. Konstantinos Manolopoulos de la Universitatea Oxford, care a analizat peste 16.000 de femei, grasimea de pe coapse si fese este mai sanatoasa decat cea de pe abdomen.
Iata de ce:
- Grasimea abdominala (viscerala) este metabolic activa – elibereaza rapid acizi grasi in sange, mai ales in perioade de stres, exercitii intense sau post. Acesti acizi pot ajunge in organe precum ficatul, contribuind la aparitia diabetului de tip 2, bolilor cardiovasculare si rezistentei la insulina. De asemenea, aceasta grasime elibereaza citokine inflamatorii, care declanseaza procese inflamatorii cronice in organism.
- Grasimea de pe solduri, coapse si fund actioneaza diferit – este un depozit pe termen lung, mai stabil, care nu elibereaza rapid grasimi in circulatie. In plus, aceasta zona produce hormoni benefici, precum:
♦ Leptina – care regleaza apetitul si greutatea corporala.
♦ Adiponectina – un hormon antiinflamator, asociat cu un risc scazut de boli cardiovasculare si o mai buna sensibilitate la insulina.
Astfel, dincolo de aspectul estetic, un fund mare poate reflecta un profil metabolic mai sanatos si o distributie a grasimii mai favorabila sanatatii pe termen lung.
Un fund mare deseori inseamna o talie ingusta
Este adevarat ca o femeie isi poate concentra antrenamentele pe muschii fesieri si poate obtine rezultate vizibile. Exercitiile cu greutati – cum ar fi hip thrust, genuflexiuni sau fandari – pot creste volumul muschilor gluteali si pot defini zona fesiera. Cu toate acestea, geneticul joaca un rol covarsitor in determinarea formei si marimii fundului.
Mai precis, femeile „inzestrate genetic” cu un fund mare au de obicei o combinatie ideala de:
- pelvis lat,
- puncte favorabile de insertie musculara,
- muschi gluteali natural mai dezvoltati,
- predispozitie pentru depozitarea grasimii in zona fesiera si pe coapse, nu pe abdomen.
Aceste femei pot fi adesea recunoscute dupa raportul lor impresionant intre talie si solduri – o silueta tip „clepsidra” sau „para”, cu o circumferinta a taliei semnificativ mai mica decat cea a soldurilor.
Raportul talie-sold (waist-to-hip ratio – WHR)
Un indicator relevant este raportul talie-sold, care se calculeaza impartind circumferinta taliei la cea a soldurilor. La femei, un WHR sanatos este considerat a fi sub 0.8, iar valorile mai scazute (0.65–0.75) sunt asociate nu doar cu atractivitatea fizica, ci si cu o stare metabolica favorabila. Aceste proportii indica o distributie a grasimii predominant gluteo-femurala, ceea ce, asa cum am mentionat anterior, este benefic din punct de vedere hormonal si cardiovascular.
Poti calcula rapid acest raport folosind calculatorul nostru online gratuit.
Hormonii „prietenosi” ai fundului mare
Femeile cu predispozitie genetica pentru un fund mare tind sa aiba niveluri mai ridicate de leptina si adiponectina, doi hormoni secretati de celulele adipoase. Leptina contribuie la reglarea poftei de mancare si a metabolismului, iar adiponectina are un rol antiinflamator si protejeaza impotriva diabetului si bolilor cardiovasculare. Acesti hormoni pot ajuta la mentinerea unei greutati corporale sanatoase, explicand de ce multe femei cu fund proeminent au in acelasi timp o talie subtire si un corp relativ suplu in rest.
Cand fundul mare nu inseamna neaparat sanatate
Pe de alta parte, exista si cazuri in care volumul fesier nu este rezultatul unei constitutii genetice favorabile, ci al unui surplus caloric cronic si al sedentarismului. In acest caz, fundul pare mare nu pentru ca muschii fesieri sunt dezvoltati sau grasimea este localizata optim, ci pentru ca excesul de grasime corporala este distribuit peste tot, inclusiv in zona abdominala. Acest tip de grasime generalizata nu are aceleasi beneficii pentru sanatate si este asociat cu riscuri metabolice crescute, mai ales daca este insotit de o talie groasa si un WHR peste 0.85.
Referinte
- Yusuf, S., et al. Obesity and the risk of myocardial infarction in 27,000 participants from 52 countries: a case-control study. The Lancet, 2005. DOI: 10.1016/S0140-6736(05)67342-5
- Manolopoulos, K. N., Karpe, F., & Frayn, K. N. Gluteofemoral body fat as a determinant of metabolic health. International Journal of Obesity, 2010. DOI: 10.1038/ijo.2009.286
- Lassek, W. D., & Gaulin, S. J. C. Costs and benefits of fat-free muscle mass in men: relationship to mating success, dietary requirements, and native immunity. Evolution and Human Behavior, 2009. DOI: 10.1016/j.evolhumbehav.2008.11.002
- Wells, J. C. K. Sexual dimorphism of body composition. Best Practice & Research Clinical Endocrinology & Metabolism, 2007. DOI: 10.1016/j.beem.2007.04.007
- Karastergiou, K., et al. Differences in the regulation and function of human subcutaneous and visceral adipose tissue. Hormone Molecular Biology and Clinical Investigation, 2012. DOI: 10.1515/hmbci-2012-0004
- Georges, M., et al. Polymorphic micro-satellite associated with muscle hypertrophy in sheep. Nature Genetics, 1996. DOI: 10.1038/ng0696-311